Cea
mai onorantă profesie din România după președinte.
Dar și cea mai solicitantă.
Ales pentru un mandat de 4 ani.
În prima zi se prezintă la „Casa Poporului”, care de fapt este numai a lui și a
colegilor, îmbrăcat frumos, la cravată, fericit, zâmbitor, emoționat.
Este așteptat de o seamă de angajați, funcționari, secretari, secretărașe,
administratori, care îi pun la dispoziție tot ce-i trebuie pentru importanta
lui activitate.
Apoi este condus spre noul lui birou, Ceaușescu a intuit că vor fi 600 și a
construit un palat mare, unde își ia în primire, mobilierul, calculatorul,
telefonul fix și fax-ul, telefonul mobil protejat, autoturismul de serviciu,
bonurile sau card-ul de benzină pe un an, secretara, femeia de serviciu…
După care, i se indică locurile speciale: bufetul parlamentului, locul pentru
fumat, parcarea subterană cu ștrandul lângă ea…
Și în sfârșit, vine și ziua cea mare, când trebuie să depună jurământul: „voi
apăra suveranitatea, integritatea, drepturile…”.
După un asemenea efort, se odihnește puțin, câteva zile, până ce ăi mai vechi
îi spun cum stau treburile pe-acolo: intri în grupul parlamentar, ocupi locul
stabilit în clasament, Alfa number „one”, omega number „z”, la coadă, ca în
turmă…
El este hotărât să facă treabă, să dea de pământ cu tot ce-i vechi și perimat
în politichie, că-z doară a promis în campania electorală că pe unde va trece,
va curge cu lapte și miere (era să scriu fiere).
Și tot ăi mai vechi, trecuți prin caudinele parlamentarismului caragialean, îi
vor tempera entuziasmul și-i vor spune că e bine s-o lase mai moale, că la masa
bogaților nu se dă cu pumnul în masă, că la început e bine să te mulțumești cu
firimituri… Lasă că va veni ea și vremea când va avea vechime, și atunci va
putea să-i convingă și pe alții să-l sprijine în demersul lui de viitor
legiuitor.
După o lună a uitat pentru ce a ajuns el acolo. A uitat de promisiunile făcute
bieților plini de speranțe care l-au propulsat în cel mai mare for al țării.
S-a obișnuit cu ședințele din plen (poate dormi liniștit, nu-l mai deranjează
sunetul din amplificarea aulei).
Se mai trezește, din când în când să introducă în tabletă cartela de vot,
votează o lege, apoi se interesează ce a votat. Se culcă la loc.
La sfârșitul săptămânii, ajuns în județul care l-a născut, însoțit de toți pupincuriștii
județeni și locali cu sau fără tricolorul diagonal peste piept, se bagă în
seamă prin toate proiectele locale, prin toate gropile, șanțurile și
canalizările în lucru, după care se retrage cu mai marii locali ai zilei la una
mică, care este destul de mare, cam până a doua zi dimineața, depinde de
patronul localului în care se întâmplă concluziile.
Se sfârșește week-end-ul și o ia ușor, la picior spre capitală. De-acolo se
stabilește ora exactă pentru toți. Nici nu-și dă seama cum au trecut 4 ani.
Speriat, își privește ceasul. Mai are câteva zile de mandat. Telefoane pe la
primari, pe la consilieri locali și județeni, afaceriști. Vrea să știe care
sunt problemele nerezolvate în mandatul lui. Află că toate sunt NEREZOLVATE!
Pfuuui! Cum a trecut timpul!
Își face rapid lista, își pregătește cuvântările, locale sau județene, pe la
primării cu colindul, (ne dați… votul?), pe la spectacole, lansări de carte,
inaugurări de secții în spitale, cimitire, gropi ecologice de gunoi…
Acum are experiență, știe cum se face o campanie electorală, știe că poporului
îi place să fie mințit doar dacă este mințit frumos! Și dacă are și noroc,
prinde mereu un mandat, poate-poate ajunge la pensie. Și ce pensie va avea? Aia
pe care și-a votat-o EL!
Ce-i
curios în toate astea?
Păi în timp ce un neica nimeni, funcționăraș corupt cu o ciorbă de burtă, un
miel de Paște, un 200 euro, acolo pentru o ștampiluță pe un act, o promisiune
cu beneficii este arestat pentru „dobândire, directă sau indirectă, de foloase
necuvenite”, DUMNEALUI nu este întrebat de foloasele NECUVENITE dobândite pe
baza unor PROMISIUNI uitate! Nimeni nu-i are treaba!, cum se zice pe la noi. El
este veșnic!
Alo,
domnul Avocatul Poporului!
Din locul matale, acela călduț, care mi-ai fost un mare jurist și prim-ministru,
care m-ai apărat față de constituționalitatea înregistrării corespondenței
intime de orice fel și l-ai bătut pe stat în toate serviciile lui, lasă-mă, te
rog, cu serviciile mele și apără-mă de cei ce vor veni la mine în sat, o dată la patru ani, prin
octombrie, noiembrie…!
De cele lumești și civile se ocupă avocații, judecătorii…
Ia fă-ți matale datoria și reprezantează-mă pe mine, muritorul de rând
împotriva celor ce mi-au înșelat așteptările, împotriva celor ce promit pentru
a se putea îmbuiba din averea acestei țări, nemeritat!
P.S. L-am rugat pe
Dumnezeu să mă apere și m-a trimis la „AVOCATUL POPORULUI”!
